
,,Adio clase primare"
La noi acum e mare sarbatoare,
Mai mare decat ieri, mai luminoasa,
Si-mpodobita e intreaga clasa,
Caci astazi ne luam adio,
De la frumoase clasele primare.
Sunt patru ani de cand intaia oara,
Sculandu-ne cu grija de cu zori,
Ne-am luat ghiozdanul si-am pornit spere scoala,
Sfiosi, dar veseli si increzatori.
Ne mai tineam de mana mamei inca ,
Ne era teama?Nici acum nu stiu,
Dar ne-ndreptama spre prima noastra munca ,
Sa invatam sa scriem , sa citim.
Mi-amintesc intaia zi de scoala,
Au trecut de-atunci patru ani,
Eu eram fetita cea cuminte ,
Cu codite si cu ghiozdan.
Tremuram ca frunza-n codru,
Cand o leagana furtuna,
Drag mi-era ghiozdanu-n spate,
Dar eu suspinam intr-una.
Mi-a iesit in prag invatatoarea ,
Si mi-a spus cu glas duios,
-,,Hai, fetito, sa intram in clasa,
C-asa-i bine si frumos!"
Am urmat-o apoi ca pe o zana ,
Rasarita parca din povesti,
Datorita ei sunt inteleapta,
Stiu acum sa scriu si sa citesc.
Tin minte-un timp ce nu l-a sters uitarea ,
Cand langa chipul mamei mult iubit,
Imi aparea alaturea alt chip , mai indragit,
Un chip frumos si bland- invatatoarea .
Eram copii putini,vreo 25 in clasa ,
Unii mai vrednici, altii mai poznasi,
Dar toti taceau cand auzeau pe sala,
Mult-asteptatii , cunoscutii pasi.
Intra cum ar intra in casa ei ,
Si ne vorbea de cate sunt pe lume,
Si limpezi vorbe, pline de temei,
Si pentru intelesul nostru-anume.
La sapte ani, sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise,
Cand a venit invatatoarea mea,
Si ne-a primit cu bratele deschise.
In ziua- aceea soarele ardea,
Si toamna frunza-n rosu-si dogorea,
Cand a venit si-n banci ne-a asezat ,
Si bland ne-a spus;
-,,Ei , hai copii, sa-ncepem a-nvata!"
Asa ,incetul cu incetul,
Am invatat tot alfabetul,
Si ne-am jucat de-a literele tiparului,
La sarabatoarea abecedarului.
Timpul cu se-opreste ,
Curge ne-ncetat,
Patru ani cu soare,
Azi am incheiat.
Patru ani cu nori si soare,
Langa doamna-nvatatoare.
Cand am venit la scoala-n toamna,
Eram o tanca sfioasa si mica
M-ati mangaiat pe crestet doamna,
Si parca m-am simtit voinica
Nu ati vazut in ochi de stele ,
Bobite calde de margele.
Sau ati vazut; acum stiu clar,
Dar le-ati inchis intr-un sertar.
Ce calda mana mi-ati intins ,
Si-am scris si am citit cu spor,
Nimic in viata nu-i usor,
Sa fim destoinici ne-ati pretins.
O data , poate, ati lipsit,
Ce mult atunci ne-am necajit ,
Caci e usoara truda noastra,
Doar sub privirea dumneavostra.
Acum, cand patru ani s-au dus,
Ca soarele catre apus,
Pe cand ne inaltam c-o treapta,
Va sarutam mana cea dreapta,
Si va aducem , doamna noastra,
Tot cerul intr-o floare-albastra.
Invatatoarea mea cu chipul bland si luminos,
M-a invatat in viata tot ce-i mai frumos,
Ea , taina scrisului mi-a descifrat ,
Sa socotesc dar si sa cant m-a invatat.
Invatatoarea mea cu chipul luminos si bland ,
M-a invatat cum sa iubesc acest pamant,
Si sa-i respect pe cei care-au luptat,
Pentru prezentul drept, neintinat.
Lumina ei e si lumina noastra,
Dintr-un taram al cartii si-al minunii,
Ca intr-un zbor de pasare maiastra,
Ne poarta bland, in lumea-ntelepciunii,
Ea langa noi, de-a pururea aproape,
Prieten la nevoie , dar si mama,
Cu glasul cald ca susurul de ape,
Ne-ndeamna , ne da sfaturi sau ne cheama.
Vor trece anii peste pleoape,
Si peste noi si-o sa imbatranim,
Oriunde-am fi o sa simtim,
Ca prieteni ne-a-nvatat sa fim.
Trecut-au in zbor anii de scoala,
Noi clasa aIV-a terminam,
Si-un bun ramas cu totii,
Din suflet va uram! ""
#text preluat
#ramaspun #clasaiepurasilor
#doamnainvatatoare
#claseleprimare #Bun-venit #vacanta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu