Sfantul Ioan cu bucurii si multa sanatate! La multi ani prietenilor mei sarbatoriti astazi!

La multi si binecuvantati Ani!
#prieteni !

#SfantulIoan  cu #Sanatate,#Pace si Imensa #Bucurie !
#viata fara griji sa va dea Dumnezeu tuturor celor ce purtati numele Sf.Prooroc Ioan,Botezatorul Domnului !

Sfantul Ioan sa ocroteasca si sa mijloceasca cu rugaciunile sale la Hristos pe toti cei ce-l cinstesc !

"Pe cel ce a deschis calea Vieţii Cea Minunată şi mai înainte cu neputinţă de umblat de toţi oamenii şi a botezat pe Hristos în apele Iordanului, pe Dumnezeiescul Înaintemergător al Domnului şi de Dumnezeu înţelepţit, să-L lăudăm."
"Cel ce eşti mai presus decât toţi prorocii şi decât Apostolii lui Hristos, Înaintemergătorule, Dumnezeiască cinstire moştenind, te-ai arătat lămurit plinirea Legii şi începătura harului celui nou. Pentru aceasta, împreună cu tine, de trei ori fericite, cântăm: bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri."
Sfinte Ioane, Proorocule și Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Doamne ajuta tuturor !

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul,

atunci când eşti la ceas de mare necaz

Rugăciunea rostită către Sfântul Ioan Botezătorul îi ocroteşte pe credincioşii care o rostesc la ceas de mare necaz.

Rugăciunea botezătorului vă apără de răzbunările duşmanilor şi de pagubă.
În acelaşi timp, rugăciunea aceasta se rosteşte când te judeci cu o persoană care te ameninţă că vei pierde procesul sau când viaţa ta este în mare primejdie.
Rostiţi rugăciunea timp de 9 zile la rând şi de câte ori vă simțiți în pericol, amenințați. De asemenea, textul rugăciunii este bine să-l purtaţi în poşetă sau în portofel.

O Mergătorule înainte al Domnului şi Botezătorule a lui Hristos,
Mari şi multe sunt vredniciile date ţie de Dumnezeu, fiindcă tu de proorocii cei vechi ai fost prorocit. Tu, după făgăduinţă şi prorocie
Îngerească, te-ai şi născut. Numele tău prin cuvântul Arhanghelului Gavriil mai înainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegării limbii tatătlui tău s-a pecetluit. Tu, din copilărie, în pustie ai vieţuit şi, ca o pasăre a cerului, desăvîrşit neagoniseală ai iubit, cu aguridă şi cu miere sălbatică te-ai hrănit. Tu ai fost crinul cel cuvântător al văilor şi al pustiilor, care în loc de podoabă hainelor, cu darul cel de sus îmbrăcând trupul tău, cu peri de cămilă l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat în pustie şi calea Domnului o ai pregătit. Tu, cu duhul şi cu puterea lui Ilie , în lume te-ai arătat şi nelegiuirea lui Irod şi a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu eşti martorul cel preavestit al Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Tu pe Mântuitorul către mulţimea popoarelor L-ai mărturisit şi cu degetul tău L-ai arătat pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Tu, de către însuşi Domnul, mai mult decât prooroc ai fost mărturisit şi, după Născătoarea de Dumnezeu, pe tine te credem a fi cel mai mare om născut din femeie. Prin mijlocirea sfintelor şi preaputernicelor tale rugăciuni, ajută-mă să dobândesc mila lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ceasul cel de pe urmă al sfârşitului meu. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare:

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!
Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii!
Amin.

Sursa: doxologia.ro

ION MINULESCU

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București - d. 11 aprilie
1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Biografie
Născut la București, a copilărit la Slatina , de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la
Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, „Brânză și Arghirescu”. În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista
Povestea vorbei. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toți, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul . Poeții francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag , în revista Viața nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906 , Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai târziu in revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi . Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille , Henri de Régnier , publicate în Sămănătorul. Iarna 1906- 07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele Romanțe pentru mai târziu ( 1908) și în
Fantaziile lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian ( 1887- 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri Garoafe roșii (1914), Cântări pentru pasărea albastră ( 1923), Întregire ( 1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama Vreau să trăiesc ( 1937). Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii războiului, 1916- 18 când soții Minulescu se refugiază la Iași . După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: Măști de bronz și lampioane de porțelan (1920 ).
Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Naționalului se joacă piesa Pleacă berzele și comedia într-un act Lulu Popescu ( 10 ianuarie).
În 1924 apare romanul Roșu, galben și albastru, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile Vieții românești . Se reprezintă Omul care trebuie să moară, „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias , iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul Strofe pentru toată lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiți-le noaptea.
În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minulescu. [2]
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri în revista Povestirea vorbii . S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu , Alexandru Macedonski , Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici !

Sursa :#Wikipedia

Botezul Domnului sa ne Aduca Pace si Sanatate!

Fii impacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamantul se vor impaca cu tine. (Sfantul Isaac Sirul)

 A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este Peste TOT!

Ganduri de bine si in Dar ,macar virtual , icoana pictata pe lemn  ,de sotul meu, Gheorghe Serban #BotezulDomnului #byGeorgeSerban

#PictorGeorgeSerban #GeorgeSerban

#Icoana #BotezuluiDomnului urmareste sa scoata in evidenta divino-umanitatea lui Hristos, aratarea Sfintei Treimi si creatia restaurata.

In partea superioara a icoanei apare o emisfera care reprezinta cerurile care se deschid. Uneori, dintr-o cuta dubla ce pare marginea zimtata a unui nor, iese mana Tatalui care binecuvinteaza. Din acest cerc pleaca raze de lumina care lumineaza porumbelul. Duhul este reprezentat in chip de porumbel si arata ca a incetat robia pacatului asupra oamenilor si adevereste ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Ioan Botezatorul sta pe malul Iordanului in partea dreapta a lui Hristos, cu un picior asezat in urma celuilalt. Cu o expresie de cutremurare, intinde mana dreapta si atinge capul lui Hristos. In unele icoane, Mantuitorul este pictat facand un pas spre Sfantul Ioan Botezatorul si plecand capul sub mana acestuia. Astfel, se doreste sa se arate ca Domnul fiind lipsit de pacat nu avea nevoie de botez. El accepta botezul de bunavoie si din smerenie pentru mantuirea noastra.

Pe partea cealalta a raului Iordan pictat sub forma unei peșteri, se afla ingerii, semn ca cetele ingeresti au fost martore nevazute ale petrecerii in trup a Domnului , dornice sa inteleaga cat mai mult din taina cea din veac ascunsa a Lui Dumnezeu. In textele slujbelor se spune: "Cetele ingeresti s-au umplut de mirare, de frica si de bucurie". (Tropar, glas 7, Ceasul al 9-lea).

Hristos binecuvanteaza apele cu dreapta Sa si le pregateste sa devina apele botezului pe care le sfinteste cu propriul Sau trup. Apa isi schimba semnificatia; in trecut imagine a mortii (potop), in prezent devine izvor de apa vie. Hristos este infatisat intrand in apa ca intr-un mormant. Iordanul are forma unei grote intunecoase - imaginea iconografica a iadului, cuprinzand tot trupul Domnului - chip al inmormantarii, reprodus in Taina Botezului prin cufundarea totala. Aceasta reprezentare ne descopera ca Hristos urmareste prin botezul Sau sa ridice intreg neamul omenesc din pacat si moarte.

Uneori Hristos este infatisat stand in picioare pe doua dale de piatra ce formeaza o cruce sub care se afla serpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, versetul 14, care spune: "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apa". Balaurii il simbolizeaza pe diavol si pe ingerii lui.

In vechile icoane, Hristos este zugravit gol, conform textelor liturghice: "Se dezbraca Cel care a imbracat cerul cu nori" (Canonul praznicului, cantarea a 8-a, Utrenia din ajunul praznicului Botezului). Se dezbraca pentru a imbraca goliciunea neamului omenesc in vesmantul slavei si al nestricaciunii.

In partea inferioara a icoanei, la picioarele Mantuitorului, sunt infatisate adesea, doua personaje - un barbat si o femeie. Femeia este simbolul marii, iar barbatul este simbolul raului. "Marea a vazut si a fugit: Iordanul s-a intors inapoi" (Psalmul 113, 3).

Sursa: CrestinOrtodox.ro

"În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii S-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit ție, fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție". (Troparul Praznicului)

#Duminica binecuvantata ! 

Prietenia e Comoara cea mai de pret! Multumesc prietenilor mei ca Existati in viata mea!

PRIETENIA - COMOARA CEA MAI DE PREȚ

*Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. 

“Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.
Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. 

Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunseră la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important.

Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.
Un proverb japonez spune astfel:

“Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”.

Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr.
Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.
Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Şi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…

sursa internet.

Sa fiti binecuvantati,prieteni! 

Oriunde ati fi ! 

#multumesc pentru #prietenie ! 

Cu drag,

Ajunul Bobotezei! Sa va fie bine dragii mei!

Gandul meu bun , oriunde ati fi! Weekend fericit!
#AjunulBotezuluiDomnului #GodBlessYouAll